virāma – cel mai înalt nivel
pratyaya – conștiință
abhyāsa – exercițiu, practică
pūrva – anterior
samskāra-śeṣo – impresii simbolice
anya – diferite
O etapă ulterioară a samādhi este atinsă prin practica continuă până când în minte rămân doar impresii nemanifestate.
Prin puterea practicii, conștiința devine din ce în ce mai detașată de dorințele și poftele lumești. Prin practica constantă a acestei stări de spirit, toate chitta-vritti-urile sunt în cele din urmă neutralizate, iar mintea devine ancorată permanent în cea mai înaltă conștiință.
Doar atributele samskārelor rămân în conștiință și, în cele din urmă, se dizolvă și ele.
Atâta timp cât simțim, gândim și decidem în funcție de vritti-urile, amintirile și experiențele noastre. Patanjali, însă, spune clar că trebuie să depășim acest mod de gândire pentru a atinge cea mai înaltă conștiință. În această ultimă și cea mai înaltă etapă pe care o poate atinge o ființă umană, atașamentul față de lume este slăbit, iar „natura” sa este de acum înainte „divină”.
În Bhagavad Gītā (Capitolul 6, versetele 37-45), Domnul Krishna îi spune lui Arjuna: „Urmează principiile yoga, meditează, practică yoga și niyama și încearcă să realizezi ceea ce ești în adevăr. Cu siguranță vei reuși într-o zi să atingi perfecțiunea și să te unești cu Mine – Sinele cosmic.”
Arjuna întreabă apoi: „Dar ce se întâmplă dacă practic yoga mulți ani, dar trebuie să părăsesc această lume înainte de a atinge scopul?”
Domnul Krishna îi explică: „Atunci te vei renaște într-o familie bogată și în curând vei putea să-ți continui calea.”
Ce înțelege Krishna aici prin „bogat”? Cu siguranță nu bunuri materiale. Cei cu adevărat bogați nu sunt cei care posedă comori, ci cei care nu au dorințe sau pofte în ele. Cei care au acumulat o mulțime de proprietăți sunt practic demni de milă, trăind în griji și anxietate constantă pentru păstrarea bunurilor lor. Adevărata bogăție se bazează pe mulțumire și încredere în Dumnezeu!